PRACTICĂ

CE SUNT PRACTICILE ȘI DE CE SUNT IMPORTANTE?

Practicile sunt abilitățile motorii pe care le dobândim. Cu alte cuvinte, este mișcarea organizată pe care o realizăm pentru a executa un plan sau pentru a atinge un scop.

În cadrul practicilor, diferențiem:

  1. Practica ideomotoare: capacitatea de a efectua o mișcare intenționată sau un gest simplu;
  2. Practica ideologică: abilitatea de a manipula obiecte printr-o succesiune de gesturi, care implică cunoașterea funcției obiectului, cunoașterea acțiunii și cunoașterea ordinii în serie a faptelor care conduc la acea acțiune;
  3. Practica facială: capacitatea de a efectua mișcări sau gesturi cu diferite părți ale feței: buze, ochi, limbă, sprâncene, obraji etc;
  4. Practica visuoconstructivă: abilitatea de a planifica și de a face mișcările necesare pentru a organiza o serie de elemente în spațiu pentru a forma un desen sau o figură finală;

Funcțiile de bază ale practicii:

Practica este abilitatea de a executa o mișcare. Atunci când mergem, îmbrăcăm sau facem orice tip de activitate motorică, folosim această abilitate. Abilitatea de a efectua aceste acțiuni este numită practică;

Practica implică, de asemenea, cunoașterea funcțiilor obiectelor pe care vrem să le folosim sau a actelor pe care vrem să le îndeplinim pentru a folosi un obiect sau pentru a efectua o acțiune;

Astfel, practica este o parte foarte importantă a vieții noastre de zi cu zi. Orice acțiune pe care dorim să o îndeplinim implică această abilitate. Activitățile la fel de simple și importante precum zâmbetul sau vorbirea au nevoie de aceste abilități pentru a fi îndeplinite însă, persoanele cu apraxie nu pot să se descurce.

MODIFICARI ÎN ACEASTĂ DIMENSIUNE LA PACIENȚII CU DEMENȚĂ ALZHEIMER

Orice modificare în acest domeniu este numită apraxie.

Apraxia constă în dificultatea sau imposibilitatea de a efectua în mod corect mișcările învățate din cauza unei leziuni cerebrale.

De exemplu, pacienții cu apraxie prezintă dificultăți în producerea de gesturi sau mișcări ale unei părți corporale.

  • Manifestări clinice;
  • Incapacitatea de a efectua corect o mișcare de ordine verbală;
  • Împiedicarea imediată a unei mișcări efectuate de examinator;
  • Incapacitatea de a efectua aproximativ o mișcare ca răspuns la un obiect;
  • Incapacitatea de a manipula corect un obiect;

Tipuri de apraxie:

  1. Ideomotoare: Incapacitatea de a pune o idee în practică;
  2. Ideația: pierderea abilității de a formula și de a exprima verbal secvența diferitelor procese legate de acțiune;
  3. Comportament: Modificarea execuției activității gesturale si imitației, fiind într-o măsură mai mică extinsa la comanda verbală;
  4. Îmbrăcarea: îmbrăcarea, aranjarea, manipularea sau îmbrăcarea cu dificultate;
  5. Bucco-linguo-facială: Incapacitatea de a efectua mișcări voluntare cu mușchii laringelui, faringelui, limbii, buzelor și obrajilor, cu păstrarea mișcărilor automate ale acelorași grupări musculare;
  6. Mişcare: Dificultatea de a iniția mișcările de mers pe jos și de a realiza mișcări „abstracte”, de exemplu lovind o minge imaginară;
  7. Construcție: Incapacitatea de a executa desene aleatorii sau copiate și sarcini constructive bidimensionale sau tridimensionale;
  8. Kinetica membrelor: Pierderea abilității de a face mișcări precise și independente (lipsa îndemânării mâinilor și a picioarelor);

JOCURI SERIOASE  ADECVATE PENTRU ACEASTĂ DIMENSIUNE:

Toate jocurile care vizează îmbunătățirea acestei zone cognitive implică o legătură între cunoașterea a ceea ce vrem să facem și capacitatea de a face acest lucru eficient.

Aceste activități evidențiază aspectul legat de cunoașterea acțiunii care trebuie întreprinsă, de posibilitatea de a planifica mișcările necesare pentru atingerea scopului dorit și  executarea efectivă a acțiunii.

Cele mai multe sarcini terapeutice sunt cele legate de terapia muzicală, fizioterapia și logopedia.

Jocurile serioase recomandate pentru această dimensiune sunt următoarele: